Avantajele sistemului fotovoltaic:
Într-o societate care descoperă tot mai mult valoarea mediului ca bun real, economic şi etic, această sursă
de energie are cu siguranţă multe motive valabile pentru a se afirma. Satisfacerea nevoii energetice tot
mai mari va trebui să fie asigurată respectând cu stricteţe ecosistemul iar, dintre diversele energii curate,
cea fotovoltaică este cu siguranţă cea care oferă cele mai multe BENEFICII AMBIENTALE.
Principiul de functionare:
Celulele fotovoltaice permit transformarea directă a radiaţiei solare în energie electrică, exploatând aşanumitul
"efect voltaic" care se bazează pe proprietatea anumitor metale conductoare tratate corespunzător
(printre acestea siliciul, element foarte răspândit în natură) de a genera direct energia electrică atunci când
sunt atinse de radiaţia solară.
O celulă fotovoltaică expusă la radiaţia solară se comportă ca un generator de curent cu o curbă
caracteristică tensiune/curent care depinde în principal de intensitatea radiaţiei solare, de temperatură şi de
suprafaţă. Aceasta are în general o formă pătrată cu o suprafaţă de circa 100-250 cm²şi se comportă ca o
bacterie minusculă, producând, în condiţii tipice de expunere la soare o putere care reprezintă, în stadiul
actual al tehnologiei, circa 20% din radiaţia solară.
În funcţie de procesele lor de producţie, se disting următoarele tipuri de celule fotovoltaice:
• cu siliciu monocristalin: au un grad de puritate mai mare a materialului şi garantează cele mai bune
prestaţii în termeni de eficienţă având randamentul cel mai mare de 15%. Au o culoare uniformă albastru
închis şi o formă circulară sau octogonală, cu diametrul de la 8 la 16 cm şi grosimea de între 0.2-0.3 mm.
• cu siliciu policristalin: au o puritate mai mare, condiţie care implică o eficienţă mai mică adică
randamentul lor este între 13 şi 14%. Au o culoare albastru intens schimbătoare datorată structurii lor
policristalice. Au o formă pătrată sau octogonală cu o grosime asemănătoare tipului anterior.
• Cu siliciu amorf: este vorba despre depunerea unui strat foarte subţire de siliciu cristalin (1-2 micron) pe
suprafeţe de un alt material, spre exemplu sticlă sau suporturi din plastic. În acest caz este impropriu să
vorbim despre celule, întrucât pot fi acoperite mari în mod continuu. Eficienţa acestei tehnologii este uşor
mai scăzută, cu 5-7%.